Solubilitatea =cantitatea maximă de solvat care se dizolvă în 100 g de solvent, la o temperatură dată. Solubilitatea depinde atât de natura dizolvantului, cât și de natura dizolvatului.
Clasificarea substanțelor după solubilitatea în
apă:
a) Substanțe ușor solubile, exemple: piatra vânătă, sarea, zahărul.
b) Substanțe greu solubile, exemple:
carbonatul de magneziu, varul stins, oxigenul, iodul.
c) Substanțe insolubile, exemple:
metalele, sulful, cărbunele, clorura de argint, uleiul, plasticul.
Clasificarea soluțiilor
după masa de substanță dizolvată:
Soluții nesaturate
- diluate: conțin o masă mică de dizolvat.
- concentrate: conțin o masă mare de dizolvat.
Soluții saturate: conțin masa maximă de dizolvat
la o temperatură dată, fiind egală cu solubilitatea substanței respective.
Soluții suprasaturate: conțin mai multă
cantitate de dizolvat decât solubilitatea acestuia la temperatura dată.
Factorii care influenţează
solubilitatea substanţelor:
1.Natura solvatului şi a
solventului:
- Substanțele ionice: NaC și cele
cu molecule polare: alcool etilic se dizolvă în solvenți cu molecule
polare, numiți solvenți polari (ex. apa).
- Substanțele cu molecule
nepolare: iod se dizolvă în solvenți cu molecule nepolare, numiți solvenți
nepolari: ex. tetraclorura de carbon - CCl4.
Precizare: când două lichide se dizolvă unul în celălalt
sunt miscibile, ex: apă + alcool etilic, iar dacă nu se dizolvă sunt
nemisciile, ex: apă + ulei.
2.Temperatura-când crește aceasta, crește și solubilitatea
substanțelor lichide, solide dar scade solubilitatea gazelor.
3.Presiunea-creșterea ei determină creșterea
solubilității substanțelor gazoase în solvenții lichizi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu