Proteine-clasa a X a Chimie

 

Compuși organici cu acțiune biologică: proteine-clasa a X a Chimie

 Proteinele sunt compuși macromoleculari naturali formați prin policondensarea α-aminoacizilor. O macromoleculă de proteină conține 50-1000 de resturi de α-aminoacizi.

Tipuri de aminacizi: esențiali : nu pot fi creați de organism și trebuie să fie obținuți din alimente, neesențiali :  sunt produși de organism din alți aminoacizi.

Exemple de proteine: cazeina din lapte, glutenul din grâu, albumina din albușul de ou, gelatina din oase, cheratina din păr, pene, unghii, copite, enzimele din organism, anticorpii produși de organism, hemoglobina din globulele roșii, fibrina din sânge.

Stare naturală

Proteinele se găsesc în: soia, ciuperci, fasole, linte, năut, nuci, alune, susan dar și în ouă, carne, brânzeturi, lactate, pește, alge.

Proprietăți fizice

Proteinele sunt substanțe necristaline, nu au  un punct de topire fix, suferind transformări sub acțiunea căldurii.

Proteinele solubile în apă sunt albuminele și globulinele. Exemple: cazeina din lapte, globulinele, albuminele sângelui, hemoglobina, albuminele ouălor, proteinele mușchilor:  miosina.

Proteinele insolubile în apă sunt scleroproteinele, fiind specifice regnului animal: cheratina din păr, unghii, copite, lână, piele, colagenul din cartilaje, elastina din ligamente, fibrina din fibrele de mătase naturală produsă de viermele de mătase.

Importanța

Proteinele au un rol vital în organismele vii deoarece  intră în alcătuirea organismului și anume: colagenul contribuie la forma corpului, cheratina formează părul, unghiile.

Au un rol de transport prin hemoglobina sângelui care transportă oxigenul, fierul.

Sunt biocatalizatori intrând în compoziția enzimelor, au rol în imunitate prin anticorpii care ne apără de virusuri.

 

 

Boli influențate de mediu și de propriul comportament: alergii și astm-clasa a VIII a

Modul de acțiune al factorilor de mediu este: sanogen, având o acțiune benefică  asupra corpului prin fortificarea lui și menținerea sănătății, dar și patogen, manifestând o acțiune nefavorabilă asupra sănătății producând boli.

Exemple de factori patogeni: virusuri, microorganisme: bacterii, ciuperci, paraziți: viermi, căpușe, factori poluanți.

            1.Alergiile, a.cauzele sunt: reacția organismului la acțiunea agenților patogeni prin anticorpi, eliberând histamine: substanțe responsabile de reacțiile alergice, dar și reacția specifică la substanțe inofensive (care nu produc niciun rău) din mediu.

b.Simptomele: strănut repetat, urticarie cu mâncărime, nas înfundat, umflarea buzelor, a limbii, a feței, a gâtului.

c.Prevenire: evitarea aerului poluat, hidratare optimă, testarea medicamentului, la inițierea unui tratament, consumul alimentelor care atenuează alergiile.

            2.Astmul, a.cauzele: inflamația cronică a căilor respiratorii, produsă de alergeni, vreme rece, poluanții, parfumuri, fum de țigară.

b.Simptomele: tusea, noaptea, dispnee: senzație de sufocare, respirație suierătoare, senzație de strângere a pieptului

c.Prevenire: evitarea inhalării alergenilor, igienă strictă în locuință pentru acarieni (organime microscopice-0,5mm-adult) , praful, fumul, mucegaiul.

 

Bioritmurile plantelor-clasa a VII a

Sunt oscilații periodice ale proceselor biologice la acțiunea factorilor de mediu fiind controlate de  către ceasul biologic intern al fiecărui organism, sincronizându-se cu factorii externi.

Clasificare:

1.Circadian/diurn

2.Lunar, anual

3.Sezonier

Cauza: mișcările de rotație ale Pământului în jurul axei sale, a Soarelui.

Rol: sinteza clorofiei, poziția frunzelor către lumină, cădereea frunzelor toamna, formarea seminței, germinația ei, înflorirea.

Regnul Fungi-clasa a IX a

1.Ciuperci

Mediul de viață: terestru, pe organismele vii.

Alcătuirea: corpul=miceliul cu hife, pălărie cu lamele cu spori, picior.

Caracteristici: nu au clorofilă, se înmulțesc prin  asexuat: spori: ascospori, bazidiospori sexuat: gameți

Clasificarea: Filum Zigomicete: mucegaiul comun, ciuperci inferioare, saprofite.

                   Filum Ascomicete: ciuperci inferioare saprofite: drojdia de bere, a vinului, parazite: Claviceps purpurea-cornul

                   secarei

                   Filum Bazidiomicete: hribul:comestibile, otrăvitoare: pălăria șarpelui.

                   -parazite: rugina grâului.

Importanța: Prepararea pâinii, a băuturilor alcoolice, producerea penicilinei, în hrana omului.

 

2.Licheni

Mediul de viață: terestru arid

Alcătuirea: algă verde + ciupercă=SIMBIOZĂ

Caracteristici : specii libere/parazite.

Clasificarea: După forma corpului: crustoși, frunzoși

După substratul pe care trăiesc: tericoli-sol, corticoli-scoarța copacilor

Exemple: lichenul galben, mătreața bradului, lichenul renilor.

Importanța: sunt „Pionierii vegetației”, indicatori ai poluării, hrana animalelor.  

 

 

Înmulțirea vegetativă la plante-clasa a VII a

Este un tip de reproducere asexuată care nu are nevoie de organe reproducătoare ci doar de fragmente de organe vegetative-rădăcină, tulpină și frunză.

Clasificare:

1.BUTĂȘIREA= este înmulțirea care folosește butași de tulpină /frunză-o parte din tulpina /frunză este îndepărtată de planta originară, replantată pentru a obține o plantă nouă.

Ex: butași de tulpină-salcia, vița de vie, trandafirul

      butași de frunză: plante ornamentale: mușcata, begonia.

2. ALTOIREA=folosește altoiul=planta dorită care se fixează pe tulpina unui portaltoi= specii sălbatice înrudite/cultivate.

Ex : pomii fructiferi, vița de vie, trandafiri.

3.Înmulțirea prin tulpini subterane:- prin RIZOMI: ferigi

                                                                 -prin BULBI: ceapă, usturoi

                                                                  -prin TUBERCULI:cartof

4.Înmulțirea prin MARCOTAJ =lăstari îngropați în sol.De la noduri-rădăcini adventive, mugurii-lăstari-o plantă nouă.

Ex:  coacăz, vița de vie, magnolie.

Alte tipuri de înmulțire:

a.SPORI: FERIGI , MUȘCHI

b. ÎNMUGURIRE: DROJDII

c.DIVIZIUNE DIRECTĂ:BACTERII

Adaptări ale excreției la medii de viață diferite-clasa a VI a

Pentru a trăi în medii de viață diferite rinichii vertebratelor s-au adaptat prin modificări asupra numărului nefronilor, a lungimii tuburilor uriniferi dar și prin producerea urinei: mai concentrată/diluată.

1.Peștii de apă dulce: urină foarte diluată, deoarece apa pătrunde mereu în corpul lor, sărurile fiind preluate de apă.

2.Peștii de apă sărată: urină concentrată, conservând apa în corp, eliminând sărurile.

3.Amfibienii: urină diluată în apă, pe uscat elimină puțină urină pentru prevenirea deshidratării.

4.Reptilele din medii aride, păsările: rețin apa în corp.

5.Mamiferele din medii aride (uscate): urina concentrată.