Aluminotermia-metodă de obținere a unor metale-clasa a VIII a Chimie

Reprezintă procedeul prin care se obțin metale în stare pură sau sub formă de aliaje, prin reacția oxizilor unor metale cu aluminiul. Reacția este foarte violentă, cu degajarea unei cantități mari de căldură, care determină separarea metalului din oxid în stare topită.

Este o reacție de substituție de tipul:

oxid metalic + aluminiu → metal + oxid de aluminiu

Procedeul aluminotermic este folosit la nivel industrial, în general, pentru obținerea aliajelor de fier. Reacția fundamentală care are loc este reacția dintre oxidul de fier (III) și aluminiu pentru producerea fierului: 2Al + Fe₂O₃ → Al₂O₃ + 2Fe↓

Amestecul de aluminiu și oxid feric a primit denumirea comercială de „termit“. În urma reacției se produce o temperatură de aproximativ 2 400 °C.

În acest procedeu se pot folosi și alți oxizi metalici: de crom, cupru, mangan, vanadiu, plumb, etc, pentru obținerea metalelor în stare liberă.

Aplicații practice: sudarea diferitelor piese metalice, în special pentru îmbinarea șinelor de tramvai și de tren, retopirea așchiilor de oțel, care este este un deșeu al industriei metalurgice.

 

 

 

 

Acizii carboxilici-clasa a X a Chimie film

 

Acizii carboxilici-clasa a X a Chimie

Sunt derivați ai hidrocarurilor care conțin în molecula lor una sau mai multe grupări carboxil  –COOH, având formula generală R-COOH. (R—radical organic).

Clasificare:

După numărul grupărilor carboxil sunt:

1.Acizi mocarboxilici

H-COOH: acid metanoic/formic

CH₃-COOH:acid etanoic/acetic

CH₃-CH₂-COOH:acid propanoic/propionic

2.Acizi dicarboxilici:

HOOC-COOH: acidul oxalic

HOOC-CH₂-COOH: acidul malonic

3.Acizi tricarboxilici: acidul citric (sarea de lămâie) sau E330.

Denumirea acizilor se face astfel: se folosește cuvântul acid urmat de numele hidrocarburii cu același număr de atomi de carbon în moleculă, adăugându-se sufixul oic.

Proprietățile fizice:

-sunt lichizi, solizi : exemplu: acidul oxalic (etandioc)

-au puncte de fierbere/topire mari

-sunt solubili în apă

-acidul acetic anhidru (pur) =acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. Poartă numele de oțet în soluții diluate (3 %-9 %), folosindu-se în alimentație

-este un acid slab, este miscibil cu apa, majoritatea solvenților organici.

-este un lichid incolor, are un miros înțepător, iritant

-are puncte de fierbere/topire scăzute, fiind volatil la temperatura camerei

-cu apa formează un amestec omogen în orice proporție, deoarece se formează legături de hidrogen.

Metode de obținere :

1.Pe cale naturală: fermentația acetică în care alcoolul etilic este transformat în acid acetic, în prezența oxigenului, cu ajutorul bacteriilor.

2.Prin sinteza chimică: carbonilarea metanolului: metanolul reacționează cu monoxidul de carbon, formând acid acetic, prin oxidarea acetaldehidei, a etilenei (etenei).

Proprietățile chimice ale acidului acetic

1.Reacția cu metalele :

2CH₃-COOH + Zn → (CH₃COO)₂Zn + H₂ ↑

                                     acetat de zinc

2.Reacția cu oxizii metalici :

 2CH₃-COOH + CaO → (CH₃COO)₂Ca + H₂O

                                        acetat de calciu

3.Reacția cu hidroxizii alcalini:

   CH₃-COOH  + NaOH→  CH3COONa  + H₂O

                                           acetat de sodiu

4.Reacția dintre un acid și un alcool,  numită reacția de esterificare.

CH₃-COOH  + CH₃-CH₂-OH ↔ CH₃COOCH₂CH₃  +H₂O

                                           H₂SO₄   acetat de etil

5.Reacția acidului acetic și carbonatul de calciu:

 

2CH₃- COOH + CaCO3 →CO₂↑ + H₂O+ Ca(CH₃COO)₂

                                                                    acetat de calciu

 

 

 

Funcțiile florii la angiosperme-clasa a VII a

 1.Polenizarea este transportul polenului de pe  antera staminei pe stigmatul pistilului/gineceului.

Clasificare:

1.Naturală: a.directă=pe aceeași floare: lalea, încrucișată/indirectă-între flori aparținând unor indivizi diferiți ai aceleași specii: prin agenți polenizatori: insecte: albine, bondari, viespi, fluturi, molii, gândaci, furnici, păsări, șopârle, lilieci, rozătoare, mamifere mari, vântul.

2. Artificială prin om: obținerea de soiuri de plante, practicată în agricultură.

2.Fecundația este unirea celulei sexuate  bărbătești cu celula sexuată femeiescă rezultând celula ou, din care se formează o nouă plantă.

Polenul ajuns pe stigmatul gineceului formează un tub polinic prin care celula sexuată bărbătească ajunge în ovar unde se unește cu cea femeiască, apoi petalele și sepalele cad,  ovarul se transformă în fruct, ovulele în semințe.

 

 

Reproducerea la plantele cu flori și structura florii la angiosperme-clasa a VII a

Reproducerea este funcția care asigură menținerea existenței speciei.

Clasificarea organelor vegetale: vegetative/de hrănire: rădăcina, tulpina, frunza, iar organele de înmulțire sunt: floarea, fructul și sămânța.

Angiospermele sunt plante superioare care au sămânța închisă în fruct. La aceste plante floarea este organul de reproducere, care se formează pe tulpină, din muguri.

Alcătuirea:  peduncul floral-codița cu care floarea se prinde pe tulpină.

Receptaculul  este partea lățită a codiței, pe care sunt dispuse circular elementele florii: sepalele care formează caliciul, protejând mugurele floral,  petalele, divers colorate, care formează corola, atrăgând polenizatorii, staminele, formează andorceul fiind partea bărbătească a florii: formată din anteră cu grăunciorul de polen și filament staminal, iar carpelele formează gineceul sau pistilul, fiind partea femeiască a florii. Gineceul este format din ovar care conține ovulele (unul, mai multe), stil și stigmat, lipicios, de care se fixează polenul.

Dispoziția florilor pe tulpină: solitare=o singură floare: lalaea, grupate=inflorescențe: mai multe flori mici grupate:  liliac

Tipuri de flori  după organizare: unisexuate: monoice: porumb, dioice: salcie, cătina, plop, fistic și  hermafrodite : majoritatea florilor.

 

 

Regnul Protiste-clasa a IX a

 

Sunt organisme eucariote, unicelulare, solitare, coloniale, pluricelulare, fără organe.

Mediul de viață: terestru, acvatic, în corpul altor organisme.

Nutriția: autotrofă, heterotrofă saprofită/parazită.

Înmulțirea: asexuată-diviziune longitudinală/transversală

                    sexuată-participarea a doi indivizi.

Clasificarea:

1.Protiste autototrofe cu caracter de plante: algele=talofite pentru că au corpul numit tal.

Filum Clorophyta-alge verzi-pigmentul verde-clorofila, exemple: verzeala zidurilor, salata de mare.

Filum Rhodophyta-alge roșii-pigmentul roșu-ficoeritrina, exemple: Ceramium rubrum.

Filum Phaeophyta-alge brune-pigmentul brun-fucoxantina, exemplu:Fucus.

Filum Euglenophyta-Euglenele-Flagelate-au flagel –Euglena verde

2.Protiste heterotrofe cu caracter de fungi: oomicetele: Plasmopara viticola-mana viței de vie.

3.Protiste heterotrofe cu caracter de animale: sarcodinele: amiba are pseudopode, ciliatele: parameciul are cili, zooflagelatele: tripanosoma care produce boala somnului prin musca țețe, sporozoarele: plasmodiul malariei care produce malaria=friguri de baltă, transmisă prin înțepătura femelei țânțarului Anofel. Babesiile la bovine-căpușă-descoperite de Victor Babeș.

Importanța: produc oxigenul în apa, hrană pentru om, animale, îngrășământ natural.

Efecte negative: produc boli la plante, animale, om.

Proprietățile fizice ale compușilor moleculari-clasa a VII a Chimie

1.Starea de agregare:

-solide: zahărul, acidul citric (sare de lămâie), naftalina.

-lichide: apă, acidul sulfuric, alcoolul etilic, apa oxigenată.

-gazoase: amoniac, acidul clorhidric, metanul, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon.

2.Solubilitatea în apă:

-solubile : zahărul, amoniacul, acidul clorhidric/sulfuric.

-puțin solubile: monoxidul și dioxidul de carbon.

-insolubile: masele plastice, metan dar solubile în solvenți organici: acetonă, benzină, cloroform.

3.Conductibilitatea electrică:

-soluțiile substanțelor moleculare conduc curentul electric: acidul sulfuric, acidul citric iar altele nu îl conduc: zahărul, naftalina.