Numite şi pile galvanice, sunt
sisteme în care energia chimică este convertită în energie electrică.
De fapt, descoperirea unui fenomen
electric nou – curentul electric – a fost posibilă datorită unei întâmplări
petrecută în 1786, la Bologna, de către medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).
El a observat că picioarele de broaşte proaspăt disecate, prezintă contracţii
la atingerea cu două metale diferite, de exemplu două sârme, una din fier şi
alta din cupru, legate între ele. De la aceste experimente, Galvani a ajuns la
concluzia că există o anumită electricitate animală.
Citind volumul lui Galvani, un fizician italian, Alessandro Volta (1745-1827)
a ajuns în urma multor experienţe efectuate tot pe broaşte, la concluzia că nu
este vorba de vreo electricitate animală, ci de producerea de curent electric
ce apare între cele două metale diferite, aplicate pe muşchii picioarelor de
broască ce conţineau ser fiziologic şi alte substanţe conductoare electric.
De aici până la născocirea pilei
electrice pe care a realizat-o ulterior, numită şi “pila lui Volta”, nu a mai
fost decât un pas.
Astfel, în 1800, Volta a construit o
baterie de pile electrice alcătuită din discuri de Zn şi Cu, între care a
aşezat discuri de postav îmbibate cu apă acidulată.
Pila Daniell este formată din două semicelule, care pot fi de
exemplu, un electrod de zinc cufundat în soluția unei sări de Zn şi unul de
cupru cufundat în soluția unei sări de Cu. Electrodul pe care are loc un proces
de oxidare se numeşte anod, iar
cel pe care are loc procesul de reducere se numeşte catod.
Acumulatorul cu plumb a fost realizat prima dată în anul 1859 de
către inginerul francez Gaston Planté, fiind o pilă cu electrolit lichid,
alcătuită dintr-un anod-grătar de plumb cu ochiurile umplute cu plumb spongios
și un catod-grătar cu plumb cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb, separați
prin plăci de material plastic, electrolitul fiind acid sulfuric de 38 %
