Formarea ionilor-clasa a VII a Chimie

Formarea ionilor

Ionii=particulele cu configurații stabile provenite din atomi prin cedarea /acceptarea electronilor.

Clasificarea ionilor:

1.Pozitivi-CATIONI = se formează din atomii metalelor prin cedarea electronilor de pe ultimul strat au caracter metalic, electropozitiv.

 M-ne^-  rezultă      Mⁿ⁺    M-metalul, n-numărul electronilor cedați.

Metalele din grupa 1 (IA)  au un electron de valență pe care îl cedează, formând ioni pozitivi cu sarcina ^⁺1

 
Metalele din grupa a 2 a ( a II a A) au doi electroni de valență pe care îi cedează, formând ioni pozitivi cu sarcina ⁺2

Metalele din grupa a 13 a ( a III a A) au trei electroni de valență pe care îi cedează, formând ioni pozitivi cu sarcina ⁺3

2.Negativi-ANIONI= se formează din atomii nemetalelor prin acceptarea electronilor, au caracter nemetalic, electronegativ.

 E  + ne^-     rezultă     E^n-   E-nemetalul, n-numărul electronilor acceptați

Nemetalele din grupa a 15 a ( a V a A) au cinci electroni de valență, trebuie să accepte 3 trei electroni pentru a ajunge la configurația stabilă de octet, formând ioni negativi cu sarcina -3

 
Nemetalele din grupa a 16 a ( a VI a A) au șase electroni de valență, trebuie să accepte doi electroni pentru a ajunge la configurația stabilă de octet, formând ioni negativi cu sarcina -2.

Nemetalele din grupa a 17 a ( a VII a A) au șapte electroni de valență, trebuie să accepte un electron pentru a ajunge la configurația stabilă de octet, formând ioni negativi cu sarcina -1.

Prezența cationilor poate fi pusă în evidență prin colorarea diferită a flăcării: ionul de litiu colorează flacăra în roșu, ionul de sodiu în galben, ionul de potasiu în violet, ionul de calciu în portocaliu.

Ionii și atomii care au același număr de electroni se numesc izoelectronici.

Exemple: Mg, Al, O,F,N au configurația electronică identică cu a neonului. K cu a argonului.

Prezența anionilor se face folosind alte substanțe, de exemplu: testul „efervescent” pentru carbonați: anionii de carbonați se află în cretă, coaja de ou, se toarnă puțin acid (HCl diluat, oțetul, sucul din lămâie) peste probă, observând baloane și bulbuci-efervescența, acidul eliberând dioxidul de carbon din anionul de carbonat.