Țara mea frumoasă,
Cu dealuri și câmpii,
Cu munți, păduri și deltă,
Cu doruri de români,
Cu oameni buni destoinici
Și harnici, gospodari,
Unde te-ai dus tu, oare?
Că nu te mai găsesc,
De-o vreme încoace,
Totul s-a distrus,
Și viața noastră, parcă-i un infinit ascuns,
Unde sunt bucuria și râsul românesc?
Care odinioară se auzea mai des.
Unde sunt cinstea, pacea din sufletul român?
Unde e trăinicia lucrului bun?
S-au dus pe rând, cu toate
Spre alte îndepărtări,
Și țara mea-i mai tristă,
Și noi, la fel !
Prof.Camelia Cosma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu