Respirația la plante-clasa a X a

Este procesul prin care plantele iau din aer oxigenul și elimină dioxidul de carbon, astfel încât fiecare organ are o respirație proprie.

Organul responsabil=frunza deoarece are stomate.

Stomatele-realizeză schimburile de gaze prin ostiolă: oxigenul intrat-respirație, dioxidul de carbon-ieșit-fotosinteză, oxigenul rezultat-din fotosinteză folosit în respirația viețuitoarelor, dioxidul de carbon-ieșit-folosit în fotosinteză.

Caracteristicile stomatelor:

-localizare-plantele cu frunze verticale-stomate- epiderma ambelor fețe

                  -plantele cu frunze natante –epiderma superioară

                  -majoritatea plantelor-epiderma inferioară

Factorii care influențează deschiderea stomatelor sunt: lumina, aprovizionarea cu apă, cantitatea de dioxid de carbon, oxigen, factorii mecanici (leziuni)

Intereacții intermoleculare-clasa a IX a

Sunt legăturile chimice stabilite între molecule, fiind mult mai slabe decât legăturile chimice având un rol important în determinarea proprietăților fizice ale compușilor moleculari.

Clasificarea:

1.Legătura de hidrogen apare în compuși ca: HF, H₂O, NH₃

2.Legătura dipol-dipol apare între dipoli, adică moleculele polare ca: HCl, HBr, H₂S prin atracția electrostatică a polilor de semn opus.

3.Forțe van der Waals sunt forțele de atracție/respingere de putere relativ mică între moleculele nepolare: Cl₂, I₂, CH₄ sau foarte slab polare: SO₂

Calcule stoechiometrice pe baza ecuațiilor reacțiilor chimice. folosind concentrația procentuală de masă-clasa a VIII a Chimie

Soluțiile sunt amestecurile omogene formate din două/mai multe substanțe.

Alcătuirea unei soluții:

1.Dizolvantul sau solventul este substanța în  care are loc dizolvarea, exemple: apa, alcoolul, acetona, benzina.

2.Dizolvatul sau solvatul este substanța  care se dizolvă, exemple: sarea de bucătărie, zahărul, piatra vânătă, oțetul, dioxidul de carbon.

Concentrația procentuală este masa de substanță dizolvată în 100 g de soluție, folosind formula:

c/100=masa de substanță dizolvată/masă de  soluție

Masa de soluție =masa de substanță dizolvată + masa de solvent

 

Proprietăți chimice ale alchenelor-clasa a X a

 Reacția de oxidare

a)      Oxidarea alchenelor cu permanganat de potasiu (KMnO₄) în soluţie apoasă slab bazică (Na₂CO₃) conduce la alcooli, numită și oxidarea blândă.  Produsul obținut, numit și glicol este utilizat ca antigel-lichid de răcire a motoarelor cu ardere internă a autoturismelor.

           b) b) Oxidarea cu permanganat de potasiu  în mediu de acid sulfuric determină ruperea dublei legături cu obţinere de acizi, sau cetone, numită și oxidarea energică.

 c) Oxidarea completă (arderea): alchenele ard în aer sau în oxigen, cu degajare de 

CO₂, căldură și H₂O,  ele nu se folosesc drept combustibili, deoarece la temperatura lor de ardere pot avea loc reacții de polimerizare.

Reacţia de polimerizare

Prin polimerizare se înţelege procesul chimic prin care mai multe molecule identice ale unui compus nesaturat (numit monomer), se leagă între ele, formând o macromoleculă (numită polimer).

Schematic, procesul de polimerizare se reprezintă:

nA → ─(A)_n─
monomer → polimer

                                                                       

Nasul-clasa a VII-a

Localizare: în mijlocul feței.

Alcătuire: două fose nazale, separate prin septul (peretele osos) nazal, comunică cu exteriorul prin nări, cu faringele prin coane.

- nările sunt căptușite de o mucoasă nazală inferioară-rol respirator, una superioară-mucoasa olfactivă=2-3 cm² care conține receptorii olfactivi sunt neuroni –stimulați de substanțe chimice=odorante (mirositoare).

Formarea senzației de miros:

Stimulii=substanțele odorante stimulează neuronii care sunt  receptori-produc impulsuri nervoase transmise neuronilor din bulbul olfactiv  iar axonii lor formează tracturile olfactive care le conduc la creier-senzație de miros.

Mirosul și gustul funcționează împreună.

Rolul mirosului:-în aprecierea calității alimentelor;

                         -recunoașterea substanțelor odorante periculoase din mediul de viață;

                        -stimularea secrețiilor digestive;

                        -influențarea emoțiilor, declanșând amintiri plăcute, neplăcute.

         

Diviziunea celulară-clasa a IX a

Realizează creșterea, dezvoltarea organismelor, formarea organelor, înlocuirea celulelor moarte, refacerea țesuturilor distruse, formarea celulelor reproducătoare.

Clasificare:

1.DIRECTĂ-nu are nevoie de fusul de diviziune, apare: procariote, unele celule eucariote: leucocite, tumorale.

Mod de realizare:-prin gâtuire, prin formarea unui perete despărțitor.

2.INDIRECTĂ-are nevoie de fusul de diviziune

Tipuri: MITOZA-celulele somatice (ale corpului)

            MEIOZA-celulele reproducătoare

Ciclul celular mitotic= interfaza + diviziunea celulară propriu zisă cu fazele : PROFAZA, METAFAZA, ANAFAZA, TELOFAZA.

Interafaza-intervalul de timp dintre două diviziuni succesive= 90 % din viața  celulei .

Profaza: dispare membrana nucleară, centrozomul formează fusul de diviziune, cromozomii se deplasează spre ecuatorul celulei, sunt bicromatidici.

Metafaza: cromozomii sunt spiralizați la maxim, fiind fixați cu centromerii în plan ecuatorială=placa metafazică, spre sfârșitul ei cromozomii bicromatidici se separă în monocromatidici.

Anafaza: cromozomii monocromatidici se deplasează spre polii celulei

Telofaza: cromozomii monocromatidici ajung la poli, se despiralizează, se reface membrana nucleară și nucleoli,  apare peretele despărțitor care separă celula mamă în două celule fiice : au aceeași cantitate de ADN.

Rol: asigură înlocuirea celulelor îmbătrânite, procesele de reparație celulară: rupturi de ramuri, fracturi osoase.

 

 

 

 

Limba-clasa a VII-a

Localizare: cavitatea bucală.

Alcătuire: vârf, corp, rădăcină, mucoasa linguală –papile gustative: mugurii gustativi: receptori gustativi.

Alcătuirea mugurilor gustativi: 

Mugurii gustativi: celule receptoare ciliate –prelungirile –nervul gustativ și celule de susținere

-sunt 10 000 prezenți : majoritatea sunt în papile, puțini în restul cavității  bucale, faringe.

-durata de viață: 7-10 zile, se regenerează.

Formarea senzației de gust

Stimulii sunt substanțele sapide (care se dizolvă în salivă)-stimulează cilii celulelor receptoare –declanșează impulsuri nervoase-conduse prin fibre nervoase ale chemoreceptorilor-creier –lobul parietal: senzația de gust.

Tipuri de gust: dulce-vârful limbii, sărat-marginea ei, acru-părțile laterale, mai în spate, amar- baza ei.

Gustul variat= cele 4 gusturi + senzațiile olfactive, termice, tactile

Rolul limbii: masticație, deglutiție, vorbire,  gust.