Proprietăți chimice ale alchenelor-clasa a X a

 Reacția de oxidare

a)      Oxidarea alchenelor cu permanganat de potasiu (KMnO₄) în soluţie apoasă slab bazică (Na₂CO₃) conduce la alcooli, numită și oxidarea blândă.  Produsul obținut, numit și glicol este utilizat ca antigel-lichid de răcire a motoarelor cu ardere internă a autoturismelor.

           b) b) Oxidarea cu permanganat de potasiu  în mediu de acid sulfuric determină ruperea dublei legături cu obţinere de acizi, sau cetone, numită și oxidarea energică.

 c) Oxidarea completă (arderea): alchenele ard în aer sau în oxigen, cu degajare de 

CO₂, căldură și H₂O,  ele nu se folosesc drept combustibili, deoarece la temperatura lor de ardere pot avea loc reacții de polimerizare.

Reacţia de polimerizare

Prin polimerizare se înţelege procesul chimic prin care mai multe molecule identice ale unui compus nesaturat (numit monomer), se leagă între ele, formând o macromoleculă (numită polimer).

Schematic, procesul de polimerizare se reprezintă:

nA → ─(A)_n─
monomer → polimer

                                                                       

Nasul-clasa a VII-a

Localizare: în mijlocul feței.

Alcătuire: două fose nazale, separate prin septul (peretele osos) nazal, comunică cu exteriorul prin nări, cu faringele prin coane.

- nările sunt căptușite de o mucoasă nazală inferioară-rol respirator, una superioară-mucoasa olfactivă=2-3 cm² care conține receptorii olfactivi sunt neuroni –stimulați de substanțe chimice=odorante (mirositoare).

Formarea senzației de miros:

Stimulii=substanțele odorante stimulează neuronii care sunt  receptori-produc impulsuri nervoase transmise neuronilor din bulbul olfactiv  iar axonii lor formează tracturile olfactive care le conduc la creier-senzație de miros.

Mirosul și gustul funcționează împreună.

Rolul mirosului:-în aprecierea calității alimentelor;

                         -recunoașterea substanțelor odorante periculoase din mediul de viață;

                        -stimularea secrețiilor digestive;

                        -influențarea emoțiilor, declanșând amintiri plăcute, neplăcute.

         

Diviziunea celulară-clasa a IX a

Realizează creșterea, dezvoltarea organismelor, formarea organelor, înlocuirea celulelor moarte, refacerea țesuturilor distruse, formarea celulelor reproducătoare.

Clasificare:

1.DIRECTĂ-nu are nevoie de fusul de diviziune, apare: procariote, unele celule eucariote: leucocite, tumorale.

Mod de realizare:-prin gâtuire, prin formarea unui perete despărțitor.

2.INDIRECTĂ-are nevoie de fusul de diviziune

Tipuri: MITOZA-celulele somatice (ale corpului)

            MEIOZA-celulele reproducătoare

Ciclul celular mitotic= interfaza + diviziunea celulară propriu zisă cu fazele : PROFAZA, METAFAZA, ANAFAZA, TELOFAZA.

Interafaza-intervalul de timp dintre două diviziuni succesive= 90 % din viața  celulei .

Profaza: dispare membrana nucleară, centrozomul formează fusul de diviziune, cromozomii se deplasează spre ecuatorul celulei, sunt bicromatidici.

Metafaza: cromozomii sunt spiralizați la maxim, fiind fixați cu centromerii în plan ecuatorială=placa metafazică, spre sfârșitul ei cromozomii bicromatidici se separă în monocromatidici.

Anafaza: cromozomii monocromatidici se deplasează spre polii celulei

Telofaza: cromozomii monocromatidici ajung la poli, se despiralizează, se reface membrana nucleară și nucleoli,  apare peretele despărțitor care separă celula mamă în două celule fiice : au aceeași cantitate de ADN.

Rol: asigură înlocuirea celulelor îmbătrânite, procesele de reparație celulară: rupturi de ramuri, fracturi osoase.

 

 

 

 

Limba-clasa a VII-a

Localizare: cavitatea bucală.

Alcătuire: vârf, corp, rădăcină, mucoasa linguală –papile gustative: mugurii gustativi: receptori gustativi.

Alcătuirea mugurilor gustativi: 

Mugurii gustativi: celule receptoare ciliate –prelungirile –nervul gustativ și celule de susținere

-sunt 10 000 prezenți : majoritatea sunt în papile, puțini în restul cavității  bucale, faringe.

-durata de viață: 7-10 zile, se regenerează.

Formarea senzației de gust

Stimulii sunt substanțele sapide (care se dizolvă în salivă)-stimulează cilii celulelor receptoare –declanșează impulsuri nervoase-conduse prin fibre nervoase ale chemoreceptorilor-creier –lobul parietal: senzația de gust.

Tipuri de gust: dulce-vârful limbii, sărat-marginea ei, acru-părțile laterale, mai în spate, amar- baza ei.

Gustul variat= cele 4 gusturi + senzațiile olfactive, termice, tactile

Rolul limbii: masticație, deglutiție, vorbire,  gust.

 

Adaptări ale digestiei și organelor digestive la vertebrate în funcție de regimul de hrană-clasa a VI a

 

1.Caracteristicile peștilor:

-nu au glande salivare dar au dinți

-peștii răpitoari au un stomac mare, intestin scurt

-peștii osoși-au un intestin lung

 

2.Caracteristicile amfibienilor:

-majoritatea au dinți, limba –lungă, lipicioasă, proiectată prin răsturnare

-stomac=sac, intestinul –prezintă cloacă cu triplă funcție: eliminarea materiilor fecale, a urinei, celulelor reproducătoare (fecundația-externă-în apă).

 

3,Caracteristicile reptilelor:

-speciile veninoase de șerpi, șopârle au dinți în legătură cu un canal-veninul-glande veninoase

-limba-lungă, subțire, bifurcată –vârf

-înghițirea pradei întregi la șerpi se face datorită: lipsei sternului, elasticității  esofagului, a stomacului, salivă multă, dislocarea mandibulei

-au cloacă

 

4.Caracteristicie păsărilor:

-nu au dinți, au salivă multă

-cicoul-adaptat hranei

-au gușă-dilatare a esofagului

- au stomac măcinător=pipota, stomac glandular

 

5.Caracteristicile mamiferelor:

-dentiția este adpatată tipului de hrană:erbivor, carnivor, omnivor

-stomac-unicameral, intestin subțire-scurt-carnivore

-stomac tetracameral-erbivore rumegătoare, intestinul subțire-lung

-stomac unicameral, intestin subțire –mediu-omnivore.

Dizolvarea și soluțiile apoase-clasa a VII a-Chimie

Este fenomenul fizic în urma căruia o substanță solidă, lichidă sau gazoasă se răspândește în masa altei substanțe, obținându-se un amestec omogen numit soluție.

Alcătuirea unei soluții:

1. DIZOLVATUL sau SOLVATUL, SOLUTUL-substanța care se dizolvă

-exemple: sarea, zahărul, piatra vânătă.

2.DIZOLVANTUL-SOLVENTUL: substanța în care se face dizolvarea.

-exemple: apa, eterul, benzina, acetona, alcoolul.

Soluții apoase=soluțiile în care apa este dizolvantul.

-ex: ser fiziologic, alcool sanitar, limonada, saramura.

Factorii care influențează dizolvarea sunt:

-temperatura: creșterea ei grăbește dizolvarea substanțelor solide

-agitarea componentelor soluției

-gradul de mărunțire al substanței dizolvate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Digestia la om-clasa a VI a

Digestia=totalitatea transformărilor mecanice, fizice, chimice suferite de substanțele organice complexe: proteine, glucide, lipide până la stadiul de nutrimente: aminoacizi, glucoză, acizi grași, glicerol.

Etapele digestiei:

1.Digestia bucală-cavitatea bucală: procesele: masticația-mărunțirea alimentelor, amestecarea lor cu saliva=bol alimentar (cocoloș), deglutiția (înghițirea) lor .Începe digestia amidonului sub acțiunea amilazei salivare.

2.Digestia gastrică: stomac: amestecarea bolului cu sucul gastric: HCl, enzime: descompun parțial proteinele, lipidele din lapte, frișcă, ou, rezultând chimul gastric

3.Digestia intestinală: intestinul subțire: chimul gastric + sucurile:  intestinal, pancreatic și biliar (nu conține enzime, dar are săruri biliare) =chilul intenstinal, după care are loc absorbția: nutrimentelor, a apei, a vitaminelor, a sărurilor minerale în sânge cu ajutorul vilozităților intestinale.

În intestinul gros: au loc procesele de fermentație, putrefacție pentru resturile glucidice, proteice, rezultând materiile facale care sunt eliminate la exterior-defecație.

Rolul substanțelor oragnice-energetic: glucidele-50 % din alimentația zilnică, lipidele, funcțional-proteinele, structural-toate.