La clasa a VI-a se poate utiliza plastilina colorată pentru modelarea organelor interne, în acest mod elevii pot învăța mai ușor aspecte legate de: forma, rolul, locul lor în corp.
Astfel Sara Colcer din clasa a VI-a modelat următoarele organe: creier, inima, plămânii, stomacul, rinichii, intestinele, ficatul. Foarte frumos !
Legături chimice
Cele mai
importante elemente organogene (componente
ale substanțelor organice) sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful
și fosforul, halogenii (fluorul, clorul, bromul și iodul),
Elementele
organogene sunt nemetale, compușii organici se formează prin legături
covalente. Covalența unui element chimic este dată de numărul de electroni puși
în comun.
2.Legătură covalentă polară-punerea în comun de elctroni
între atomii diferiți-rezultă compuși moleculari-ex:CH4 (metanul).
II.După nr.perechilor de electroni puse în comun sunt:
Clasificarea catenelor după tipul de legătură dintre atomii
de carbon:
1. Catene saturate în care apar numai legături simple (σ) între atomii de
carbon:
2. Catene nesaturate în care apare cel puțin o legătură π (dublă sau
triplă) între atomii de carbon:
3. Catene
aromatice în care atomii de carbon formează
cicluri benzenice
După felul așezării atomilor de carbon în catenă sunt:
Clasificarea atomilor de carbon din catene sunt:
Pentru stabilirea structurii chimice a unui compus organic sunt necesare:
1.Analiza calitativă
2.Analiza cantitativă
3.Formula procentuală=masa unui element din 100 grame substanță analizată.
4.Formula brută
5.Formula moleculară
6.Formula structurală: de structură plană=Lewis, spațială.
Materialul genetic –ADN-acidul dezoxiribonucleic -situat în nucleul celulelor eucariote
În această moleculă de
ADN se găsesc GENELE-secvențe codificatoare. Gena-un fragment mic de ADN care
conține informația necesară producerii unei anumite substanțe sau a realizării
funcției unei celule.
Totalitatea genelor unui
organsim=GENOTIP
Totalitatea caracterelor
observabile=FENOTIP: de exemplu:culoarea ochilor, a părului, grupa de sânge.
În celulă materialul
genetic se află sub formă de CROMOZOMI, care inseamnă corpusculi colorați
datorită coloranților folosiți pentru prepararea celulelor aflate in diviziune,
pentru a fi mai bine observate.
Cromozomii=proteine +
ADN, pe cromozomi genele sunt așezate într-o ordine precisă.
Numărul, forma
cromozomilor este caracteristică speciei, este identică în toate celulele unui
individ, toți indivizii speciei respective.
De exemplu: omul-46
cromozomi,
musculița de oțet-8 cromozomi,
mazărea-14 cromozomi.
Structura cromozomului
Alcătuirea: două părți=CROMATIDE unite într-o porțiune
centrală=CENTROMER, care conțin fribre de cromatină.
Caracteristici: forma, mărimea lor variază, în celulele
corpului=celule diploide (2n) sunt în perechi: jumătate de la mama, jumătate de
la tata, în celulele reproducătoare=celule haploide, neperechi (n).
Totalitatea cromozomilor ordonați după dimensiune, formă,
poziția centromerului =CARIOTIPUL: șapte grupe notate A-G: 46 de cromozomi: 23
perechi: 22 perechi identice-femeie, bărbat=AUTOZOMI: determină toate însușirele corpului și o pereche
diferă=HETEROZOMI –determină sexul individului: XX-femeie, XY-bărbat.
Importanța cariotipului:
-oferă informații despre unele anomalii ale cromozomilor
-oferă informații despre boli cromozomiale
Metode de cercetare în genetica
umană:
1.Analiza cariotipului
2.Analizele genetice
3.Studiul arborilor genealogici
4.Studiul direct al persoanelor, al familiilor, al
comunităților mici și izolate-fenotipul indivizilor înrudiți.
HISTOLOGIA=știința care studiază țesuturile.
Clasificare:
1.Țesuturi embrionare=meristematice :
celule care se divid
Tipuri de meristeme:
primordiale –formează embrionul seminței
primare-apicale- creșterea în lungime
secundare-creșterea în grosime
2.Țesuturi
definitive
=celule specializate pentru o funcție, nu se divid.
a.țesuturi de
apărare-uni/pluristratificate,
ex.epiderma
b.țesuturi
fundamentale:
depozitează, produc substanțe
Ex: apă-țesut acvifer-cactus
Aer- țesut
aerifer-nufăr
c.țesuturi
conducătoare:
-seva brută=țesut conducător lemnos
-seva elaborată= țesut conducător liberian
d.țesuturi mecanice= de susținere-celule cu pereții îngroșați
e..țesuturi secretoare=celule care elimină diferite substanțe:
rășină, arome, nectar.
Țesuturile animale
1.EPITELIAL: pluristratificat, avascular (fără vase de sânge)
a.epiteliu de acoperire=epiderma-exterior
mucoase= interior rol protector
b.epiteliu senzorial- organele de simț-rol senzorial
c.epiteliu glandular=glande: exocrine: glande salivare-saliva
endocrine-hipofiza-=hormonul de creștere-STH
mixte-pancreas- suc pancreatic, insulina.
2.CONJUCTIV: celule , fibre conjunctive , substanța fundamentală: moale,
dură, semidură.
Clasificare: conjunctiv moale:
ex.adipos-grăsime
Fluid-ex-sângele
Semidur-cartilaginos=pavilionul urechii
Dur-osos=scheletul corpului
3.MUSCULAR:fibre musculare netede=mușchii organelor interne, vaselor de
sânge
Striate=mușchii scheletici
Striat de tip cardiac=miocard=mușchiul inimii
4.NERVOS= neuroni + celule gliale
Etapele necesare pentru investigarea unui mediu de viață sunt:
1.Pregătitoare: echipamentul necesar, documentarea și stabilirea unui plan.
2.Cercetărilor (investigării) în
teren :
-observații în aer liber-notate în carnețel-fișă de observație
-locul
-vremea
-vântul: direcția, intensitatea
-umiditatea
-gradul de poluare
-aprecieri cantitative-numărul viețuitoarelor
-aprecieri calitative-ce viețuitoare trăiesc
-colecatrea materialului biologic: plante, animale
3.Finală:
-concluziile
-prelucrarea informațiilor
Instrumentele de investigare sunt: lupa, anemometru-viteza vântului,
higrometru-umidatea, pluviometru-cantitatea de precipitații, fileu entomologic-
insecte, cutii pentru colectarea materialului biologic, hârleț, busolă,
termometru, binoclu, ruletă, aparat de fotografiat.
Termenul de chimie organică a fost introdus în anul 1808 de Berzelius, care îl asocia cu faptul că toate substanțele organice sunt produse de organismele vii.
Chimia organică a apărut în a doua jumătate a sec. al XVII-lea
datorită izolării unui număr mare de substanțe din materialele de origine
vegatală, animală.
La începutul școlii românești de chimie remarcăm: Petru
Poni, Constantin Istrati, mai târziu, pe Costin Nenițescu care dezvoltă
împreună cu colaboratorii săi școala de chimie organică din țara noastră.
Chimia organică studiază: structura, proprietățile fizice, chimice ale substanțelor organice, mecanismul reacțiilor chimice organice, sinteza acestor compuși dar și hidrocarburile (C+H) și derivații acestora. (C + H +Na).Elementele organogene: cele care intră în compoziția substanțelor organice.
Clasificarea substanțelor:
1.Organice:
2.Anorganice :
Fire textile=obținute prin răsucirea fibrelor-FILARE, manual-TOARCERE.
Clasificare:
1.Naturale-vegetale: de pe
semințe: bumbac, din tulpini: in, din frunze: manila, animale:păruri: ovine,
cămila, rase de capre:Angora, iepure, filamente:viermii de mătase:mătasea
și minerale: în roci.
2.Chimice-artificiale:
vâscoza, sintetice: poliester, poliamida, poliacrilnitril-se obțin din cărbune,
petrol, gaze naturale.
Proprietățile
1.Fizice:
-culoarea: pigmenții naturali ai fibrelor, exemplu: de la alb la crem, negru, maro.
-luciul: capacitatea fibrelor de a reflecta lumina: mătasea-lucioasă,
bumbacul-mat.
-densitatea: mătasea, lâna-cele mai ușoare fibre.
- finețea: subțirimea firelor, fibrelor textile .
- higroscopicitatea: absorbția apei
de către fibrele textile, lână bumbacul-rețin cea mai multă
apă.
-tușeul: asprimea, moliciunea la
pipăit a fibrelor.
-comportarea fibrelor față de
căldură: călcarea, spălarea produselor textile cu respectarea
indicațiilor de pe etichetă
2.Mecanice: rezistența:
opunerea față de ruperea/deformarea lor sub acțiunea unei forțe.
-plasticitatea: păstrarea cutelor
prin călcare.
3.Tehnologice:
capacitatea de: filare:lungimea firului obținut dintr-un kg de fibre.
- capacitatea de acoperire:
suprafața exprimată în mm pătrați ce poate fi acoperită dintr-un
miligram de material textil.
- capacitatea de împâslire: lâna-apropierea,
deplasarea și prinderea firelor de lână în cazul
vopsirii.
Atomul
Atomul este
cea mai mică particulă dintr-o substanță, neputând fi divizat prin procedee
chimice obișnuite.
Structura atomului:
1. Nucleul este
partea centrală a atomului: particule
numite nucleoni:
2. Învelișul electronic format
din electroni care
gravitează în jurul nucleului, au sarcină negativă=e-1 sau ē.
Numărul atomic, Z = nr. p+ =
nr. ē
Numărul de masă, A = nr. p+ +
nr. n0
Numărul de neutroni din nucleu: N
= A – Z
Învelișul electronic are
o structură stratificată: format din șapte straturi concentrice nucleului și
numerotate de la nucleu către exterior cu 1, 2, 3, 4 ..7 sau cu litere: K, L,
M, N, O, P și Q. Într-un atom, electronii tind să ocupe pozițiile cele mai
stabile, caracterizate de energia cea mai mică. Energia straturilor crește de
la primul strat din jurul nucleului spre exterior.
Caracteristicile
electronilor:
Configurația
electronică-distriuția electronilor în: straturi, substraturi, orbitali.
Clasificarea orbitalilor:
1.
Orbitalii de tip s au formă
sferică, fiecare strat conține un singur orbital de tip s. Substratul s are maxim 2
electroni.
2.
Orbitalii de tip p au formă bilobară, fiecare strat conține trei
orbitali p. Substratul p are maxim 6 electroni.
3.
Orbitalii de tip d apar de la stratul 3 și sunt în număr de 5. Substratul d are maxim 10
electroni.
4.
Orbitalii de tip f apar de la stratul 4 și sunt în număr de 7. Substratul f are maxim 14
electroni.
Numărul maxim de electroni de pe un nivel energetic
este:= 2n2, unde n = nr.strat.
Regulile pentru configurația electronică sunt:
-ocuparea cu electroni se face începând cu stratul K
-un orbital poate fi ocupat de doi electroni de spin
opus
-regula lui Hund: un orbital se va ocupa cu al 2-lea
electron doar după ce toți orbitalii substratului respectiv se ocupă cu câte un
electron.
Clădirile sunt construcții pentru adăpostirea confortabilă a oamenilor,a bunurilor împotriva acțiunilor defavorabile ale mediului. Confortul=totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, comodă, igienică.
Clasificare: de locuit, depozite, sere, școli, blocuri, săli expoziții, tip
turn, verzi, pasive și sustenabile.
Alcătuirea unei
clădiri: Infrastructura + Suprastructura:
elementele de rezistență, nestructurale: de inchidere, compartimentare, izolare
și etanșare, finisaj, de instalații. Materialele de construcție folosite sunt:
naturale, artificiale.
Orice clădire trebuie
racordată rețelelor de utilități: de apă, canalizare, energie electrică, de gaze,
termică, telecomunicații.
Locuința=construcție
unitară formată din una, mai multe camere de locuit, dependințe, cu rolul de adăpost împotriva
intemperiilor vremii. Cuprinde mai multe spații: hol, camera de zi, bucătăria, dormitorul, baia.
Schema funcțională=modul în care se face legătura dintre spațiile unei
locuințe. Pentru a realiza planul unei locuințe folosim limbajul grafic folosind instrumentele și elementele desenului
geometric.
Transportul=deplasarea
persoanelor, a bunurilor cu ajutorul
mijloacelor de transport.
Terestru-rutier, feroviar, aerian, naval, speciale.
Trebuie respectate
regulile de circulație atât ca pietoni, cât și ca bicicliști, în mașina cu
părinții dar și în mijloacele de transport în comun.
Recapitulare
Atomul este cea mai mică particulă dintr-o substanță,
neputând fi divizat prin procedee chimice obișnuite.
Structura atomului: nucleul:
protoni=p+, neutroni=n0 și învelișul electronic: electroni=e-
Numărul atomic, Z = nr. p+ =
nr. ē
Numărul de masă, A = nr. p+ +
nr. n0
Numărul de neutroni din nucleu: N
= A – Z
Tabelul periodic al elementelor, numit și Sistemul
periodic al lui Mendeleev, care cuprinde într-o formă tabelară toate
elementele chimice, având la bază legea
periodicității= proprietățile
fizice și chimice ale elementelor se repetă în mod periodic, în funcție de
numărul atomic Z.
Grupele-coloane-principale: IA-VIII
A=1-18, secundare: IB =3-12.
Perioadele-șiruri orizontale=1-7.
Atomii metalelor cedând electronii
devin ioni pozitivi=cationi
Atomii nemetalelor acceptând
electronii devin ioni negativi=anioni.
Clasificarea legăturilor chimice:
1.Ionică: exemplu NaCl
2.Covalentă: nepolară: formează
substanțe molecular: O2, H2, polară: formează compuși moleculari:
apa, metanul, simplă, dublă, triplă-după numărul perechilor de electroni puse
în comun.coordinativă: ioni poliatomici: NH4+
Soluția=un amestec omogen de
două/mai multe substanțe. Cuprinde: dizolvatul-substanța care se dizolvă-sarea,
dizolvantul-substanța în care are loc diolvarea-apa.
Concentrația procentuală de
masă (c) reprezintă
masa de substanță dizolvată în 100g soluție.
c=md/ms x 100
Concentrația molară
(molaritatea) indică numărul de moli de solvat dizolvat într-un litru (dm3)
de soluție.
Solubilitatea =cantitatea maximă de
solvat care se dizolvă în 100 g de solvent, la o temperatură dată.
Clasificarea substanțelor după solubilitatea în
apă:
a) Substanțe ușor solubile, exemple: piatra vânătă, sarea, zahărul.
b) Substanțe greu solubile, exemple: carbonatul
de magneziu, oxigenul, iodul.
c) Substanțe insolubile, exemple:
metalele.
Acizii=substanțe
compuse care conțin hidrogen și un radical acid: hidracizi-HCl, oxiacizii-H2SO4
Bazele (hidroxizii) sunt substanțe compuse dintr-un ion metalic și una sau mai multe grupări hidroxid (OH).
pH-ul este o măsură a tăriei caracterului acid/bazic al unei
substanțe.
Coroziunea este procesul de degradare a metalelor
sub acțiunea factorilor din mediul extern, prin reacții redox.
