Denumirea științifică a stejarului este Quercus robur, are aceeași încadrare sistematică ca și a fagului dar are următoarele caracteristici: are frunzele scurt pețiolate, cu marginea lobată, florile mascule sunt dispuse în amenți lungi iar cele femele fiind grupate câte 3-5, fructul este numit ghindă, fiind învelită la bază într-o cupă cu solzi mici, tulpina este dreaptă, putând ajunge până la 50 metri, având o scoarță crăpată, de culoare negricioasă, Formează păduri de foioase din zonele de câmpie până în cele de deal.
Curiozități:rădăcinile stejarilor sunt legate simbiontic cu miceliul trufelor, un stejar adult are nevoie de 200 de litri de apă pe zi, producând până la 50 000 de ghinde, iar lemnul său este unul prețios, fiind folosit pentru iahturi, mobilă, construcții de lux, are o importanță culturală fiind prezent în multe poezii, cântece, picturi, ghicitori, are multe calități datorită substanțelor conținute, fiind folosit încă din Antichitate ca remediu antiinflamator în gingivită, faringită, combate constipația, lemnul său este cel mai dur și durabil.Este folosit pentru confecționarea butoaielor pentru vin.
În satul Posmuș din județul Bistrița Năsăud este un stejar multisecular de baltă-Quercus palustris-25 metri înălțime, datând din anul 1406, iar în satul Borza din județul Sălaj a fost un stejar secular din anul 1758 dar care a fost trăsnit în anul 2016. A aut 23 metri înălțime, circumferința trunchiului era de 4 metri și 20 cm.
Cea mai bătrână pădure este Pădurea Mociar din județul Mureș, localitatea Nădașa, iar cel mai bătrân copac din țara noastră este un stejar care are 933 de ani, găsindu-se în satul Mercheașa din județul Brașov, numit și „Veteranul Carpaților”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu