Excreția la om-clasa a VI-a

Formarea urinei se realizează la nivelul NEFRONULUI prin etapele următoare:

1.FILTRAREA: corpusculul renal când are loc trecerea plasmei prin pereții capilarelor, rezultând  urina primară= 1,8 l/zi dar care conține și substanțe utile corpului: glucoză, aminoacizi, săruri minerale, apă.

2.REABSORBȚIA: tubul urinifer, când are loc recuperarea totală sau parțială a substanțelor

 folositoare din urina primară realizându-se trecerea acestora din urină în capilarele din jurul tubului.

3.SECREȚIA: tubul urinifer, când din tub se elimină substanțe dăunătoare: amoniac, uree, acid

uric, rezultând urina finală =1,5l/zi, trece apoi în pelvisul renal, uretere,vezica urinară (V=300-400ml).

Desfășurarea micțiunii: când vezica urinară este plină, începe să se contracte, determinând deschiderea sfincterelor uretrei, astfel: cel intern-se deschide automat, cel extern- voluntar, controlat de scoarța cerebrală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adaptări ale excreției la medii de viață diferite

 

Acest aspect se realizează astfel:

1.La plante –adaptarea la condițiile de mediu se face prin variații ale numărului stomatelor și ale

                     suprafețelor frunzelor.

2.La animale-adaptarea la aceste condiții:deșererturi, păduri, ape dulci sau sărate, s-a realizat prin

                      faptul că rinichii vertebratelor produc urina mai concentrată sau mai diluată.

Caracteristici:

a.Pești de apă dulce-au un volum mare de urină, care este mai diluată decât mediul intern.

b.Pești marini-au un volum mic de urină, care este mai concentrată decât fluidele din corp.

c.Vertebratele terestre-au un volum moderat de urină, care este mai concentrată decât fluidele din corp.