Reproducerea la animale-clasa a X--a

Clasificarea:

1.Asexuată: înmugurirea: spongieri, unele celenterate.

·         Regenerarea: hidra de apă dulce, anelidele, platelminții, stelele de mare

·         Partenogeneza:dezvoltarea unui individ nou dintr-un ou nefecundat: păduchii plantelor, căpușe, molii, șopârle.

2.Sexuată: mamifere ovipare-monotreme:ornitorincul, echidna.

·         Mamifere marsupiale: puii incompleți dezvoltați rămân în marsupiu: cangurul.

·         Mamiferele placentare: sistemul reproducător format din: gonade, conducte genitale, organe genitale externe, glande anexe.

Sistemul reproducător mascul:

o   Gonadele : testiculele produc spermatozoizii care se găsesc în tubii seminiferi.

o   Conductele genitale: canaelele: epididim, deferent,  ejaculator, uretra.

o   Organe genitale externe: scrot, penis.

o   Glande anexe: prostata, veziculele seminale.

Sistemul reproducător femel:

o   Gonadele: ovarele produc ovulul din foliculii ovarieni.

o   Conductele genitale: trompele uterine, uterul, vaginul.

o   Glande anexe: glandele mamare.

Clasa reptile-clasa a IX-a

„Reptatio”=a se târî

Mediul de viață: terestru, acvatic

Alcătuirea corpului: cap, trunchi, coadă, 4 membre pentadactile scurte dispuse lateral, terminate cu gheare.

Caracteristici: tegument acoperit de solzi cornoși, scuturi, plăci.Năprâlesc periodic, au cloacă.

Circulația sângelui: dublă, închisă, incompletă, inima: tricamerală, tetracamerală: crocodili.

Respirația: pulmonară.

Reproducerea: ouă, fecundația: internă.

Clasificarea:

1.Ordinul lacertilieni: gușterul/șopârla verde, cameleonii, iguanele.

2.Ordinul ofidieni: vipera cu corn, șarpele cu clopoței, pitonul, boa, anaconda.

3.Ordinul chelonieni: broasca țestoasă dobrogeană, elefant.

4.Ordinul crocodilieni: crocodilul de Nil, aligatorul, gavialul, caimanul.

 

Autocunoaștere și responsabilitate în contracepție-clasa a VII-a

Contracepția cuprinde metodele utilizate pentru evitarea sarcinii nedorite.

Clasificarea:

1.Definitive: vasectomia-secționarea, legarea canalelor deferente-bărbați, legarea trompelor uterine.

2.Temporare: contraceptivele: se administrează doar de către un medic, steriletul:un dispozitiv cu două fire flexibile introdus în uter obligatoriu de un medic, diafragma: o membrană de cauciuc introdusă în vagin, acoperind colul uterin, prezervativul: singura metodă care protejează contra bolilor cu transmitere sexuală, implantul contraceptiv este o tijă mică flexibilă, plasată subcutanat în partea superioară a brațului, planificarea calendaristică sau metoda calendarului în care se calculează perioada fertilă, abstinența în perioada fertilă lunară, contracepția de urgență- se poate administra până la cinci zile după actul sexual.

 

Plante cu flori-clasa a V--a

 Gimnospermele=sunt plante superioare care au sămânța neînchisă în fruct. Se numesc conifere pentru că au CONURI=florile bărbătești și femeiești cu sămânța. Sunt numite RĂȘINOASE=au rășină (le protejează de frig, de paraziți).

Mediul de viață: terestru: zone de munte, dealuri înalte

Alcătuire: rădăcina-lemnoasă, ramificată, tulpina-dreaptă, înaltă, frunzele: ace (aciculare) acoperite cu ceară, florile=conuri.

Polenizarea-vânt

Exemple: brad, pinul, molidul, tuia, zada (larice, cu frunze căzătoare)

Importanța: producătoare de oxigen, previn inundațiile, alunecările de teren, combustibil, hârtie, celuloza, mobilă, plante medicinale (siropuri, ceai), plante decorative, instrumente muzicale.

Angiosperme =plante superioare care au sămânța închisă în fruct.

Mediul de viață: terestru, acvatic.

Alcătuire: rădăcina: rămuroasă-arbori, firoasă-grâul, pivotantă-morcov

Tulpina-aeriană: dreaptă, târâtoare, agățătoare, subternă: bulb-ceapă, rizom-ghimbir, tubercul-cartof

Frunza-teacă, pețiol, limb, nervuri

Flori-solitare, inflorescențe

Fructe: uscate, cărnoase

Sămânța: 1 cotiledon=MONOCOTILEDONATE: ceapa, cereale, crinul

2 cotiledoane=DICOTILEDONATE: pomii fructiferi, arbuști fructiferi: afin, zmeur, arbuști

ornamentali: trandafiri, arbori: stejar, fag, plante legumicole: tomate, ardei, vinete, fasole.

Importanța: produc oxigen, alimentația omului, a animalelor, plante medicinale, industria mobilei, a hârtiei, în construcții, plante decorative.

Ceramica-clasa a VII-a

 Cuvântul ceramica provine din limba greacă, semnifică argilă arsă.

Masa de ceramică crudă conține:

 M   materiale plastice,  Argilă, Caolin,  Lutul-rol de liant

§   Degresanții-reduc fisurile apărute prin uscare

§   Fondanții: calcar, marmură, cretă, alte roci-scad temperatura de ardere

§   Lubrifianții: petrolul, parafina-ajută la extragerea din matrițe

§   Materiale porifere: praf de cărbune, rumeguș-acoperă golurile.

Tipuri de produse:

ü  Colorate: țigle, cărămizi, gresie.

ü  Albe: faianță, porțelanul.

ü  Obiecte brute: cărămizi.

ü  Obiecte semifine: teracota.

ü  Obiecte fine: gresie ceramică fină.

Proprietățile materialelor ceramice:

1.Fizice: rezistența la coroziune, densitatea, conductibilitatea termică, electrică.

2.Mecanice: rezistența la rupere, elasticitatea, plasticitatea, fragilitatea, duritatea.

 

Coloranții naturali, sintetici și alimentari-clasa a X-a

Colorantul este o substanță organică sintetică sau naturală, are culoare proprie putând colora substraturile pe care se aplică: ceramic, textile, piele, hârtie.

Substanțele pentru a poseda o culoare proprie trebuie să conțină grupe cromofore/cromofori.

Exemple: grupa nitro –NO₂, azo –N=N-, nitrozo-N=O.

Cromogenele=substanțele care conțin cromofori, sunt colorate.

O substanță pentru a deveni colorantă trebuie să conțină și grupe=auxocrome, cu rolul de a imprima substanței proprietatea de a  colora.

Exemple: grupa amino –NH₂, hidroxifenolică-OH,

Istorie: indienii îi foloseau cu 5000 de ani în urmă, utilizând rădăcinile, frunzele, scoarța, lemnul plantelor, dar și fructele de pădure. Exemple: purpura, pentru veșmintele scumpe era obținută dintr- o specie de moluște care secretă murexid, oxidându-se se transformă în colorant, indigoul, de culoare albastră, dar prin topire/stare de vapori, devine roșu, era utilizat din antichitate fiind obținut prin macerarea plantelor din India, Egipt apoi au fost cultivate și în Europa.

Clasificarea coloranților organici:

1.                            Naturali: purpura,, indigoul, șofranul „aurul roșu” extras din stigmatele plantei Crocus sativus.

2.                            Sintetici: moveina-primul  colorant organic a fost sintetizat în anul 1856 de către Henry Perkin, ulterior, s-au sintetizat, industrial, mii de coloranți.

o   Azoici=roșu acid 88

o   Antrachinonici=albastru acid 27

o   De sulf

o   Metinici, polimetinici

o   Indigoizi

o   Ftalocianinici

o   Nitro

Coloranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensifică culoarea produselor alimentare, folosindu-se în scop comercial.

Clasificarea:

1.Naturali: clorofila: un colorant verde din plante

                  β-carotenul: colorant folosit pentru tonurile de: galben, portocaliu, roșu, extras

                  din fructe și legume.

2.Sintetici: caramelul, unele E-uri: 104-galben de chinolină, 123-azorubin-roșu, 132-indigotin albastru.

 

Vopselele sunt suspensii de pigmenți –coloranți insolubili în apă, solvenți, folosite pentru colorarea superficial opacă a diverselor obiecte.

Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor sistemului reproducător la om-clasa a VII-a

Reguli de igienă, de prevenire:

• Menținerea igienei personale ale organelor reproducătoare
• Duș zilnic
• Nefolosirea loțiunilor, săpunurilor care irită zona genitală
•  Păstrarea lenjeriei pentru uzul strict personal
• Control medical la orice semn neobișnuit la nivelul organelor genitale
• Evitarea contactelor sexuale întâmplătoare, neprotejate
• Utilizarea seringilor de folosință unică

 

Afecțiunile sunt:

1.Vaginita: apare ca urmare a inflamării mucoasei vaginale produse de ciuperci, manifestându-se prin secreție vaginală, mâncărime.

2.Anexita: inflamarea trompelor uterine produse de infecții

3.Balanita: igiena intimă necorespunzătoare manifestată printr-o inflamare a pielii glandului penian și durere.

Boli cu transmitere sexuală (BTS-urile) sau venerice sunt:

• Herpesul genital: agentul patogen: un virus sub două forme, a 2-a formă afectează zona genitală, simptome: vezicule cu lichid în zona organelor genitale externe, transmitere: sexuală, tratament: antivirale.
• Trichomoniaza: agentul patogen: protozoar Trichomonas vaginalis, simptome: scurgere vaginală abundentă, mâncărimi, usturime la urinare, durere abdominală, la bărbați este asimptomatică, transmitere: apa ștrandurilor contaminate, toaletele publice, obiectele de uz personal, tratament: antibiotice.
• Gonoreea/blenoragia: agentul patogen: bacteria gonococ-Neisseria gonorrhoeae, simptome: lichid purulent, arsuri la urinare, transmitere:sexuală neprotejată, de la mamă infectată la nou-născut, în timpul nașterii, tratament: antibiotice.
• Sifilisul (luesul): agentul patogen: bacteria Treponema pallidum, simptome: leziuni pe buze, în cavitatea bucală, pe organele genitale, pete roșii pe corp, afecțiuni grave ale sistemelor: nervos, circulator-vasele sangvine, respirator-plămânii, transmitere: sexuală neprotejată, sărut, tacâmurile utilizate de bolnav, dacă sunt răni în cavitatea bucală, de la mamă la făt, tratament: antibiotice.
• SIDA-sindromul imunodeficienței umane dobândite, agentul patogen: virusul HIV, simptome: infecții diverse, scăderea greutății, febră prelungită, afecțiuni grave ale sistemelor corpului, transmitere: sexuală neprotejată, instrumentar medical nesterilizat/ pentru manichiură/tatuaje nesterilizate, tratament: se poate ameliora boala prin medicamente, injecții, sprijin psihic.

Coroziunea-clasa a IX-a

Coroziunea este procesul de degradare a metalelor sub acțiunea factorilor din mediul extern, prin reacții redox.

Clasificarea:

1.Chimică, produsă de gaze uscate : O₂, Cl₂, SO₂, H₂S, HCl(g), CO, CO₂, H₂  la temperaturi înalte și de neelectroliți.

2.Electrochimică, produsă de electroliți și de umiditate. Apare doar la metale sau aliaje metalice și este mult mai agresivă, comparativ cu precedentă, fiind cauzată de formarea unor micropile electrice.

Exemplu: ruginirea fierului: pentru ca fierul să ruginească este necesară prezența simultană a aerului și a apei. În aer uscat fierul nu ruginește, nici în apă deoxigenată. Prezența acizilor și a anumitor săruri, de exemplu, a celor din apa de mare: NaCl, MgCl₂  favorizează mult coroziunea. Alte săruri : de ex. Na₂CO₃  inhibă coroziunea.

Metode de prevenie a coroziunii sunt:

• Protecţia prin învelişuri anticorozive: acoperirea metalului cu un strat subţire de lacuri și vopsele.
• Fosfatarea: acoperirea metalului cu un strat de fosfat de mangan, fier.
• Smălțuirea/emailarea: pe fier turnat/folii de oțel care au fost matrițate în forma dorită, mai întâi.
• Zincarea: acoperirea metalului cu un strat  de zinc subțire.
• Protecţia catodică: pentru structurile metalice care intră în contact direct cu umiditatea (conducte, vapoare), folosind anozi metalici auxiliari (Mg, Zn), care se corodează în locul metalului protejat. În acest mod se formează un element galvanic în care metalul mai reactiv constituie anodul, iar fierul catodul.

 

 

 

 

Resursele energetice ale planetei-clasa a VIII-a

Principala sursă de energie într-un ecosistem este energia solară stocată în legăturile chimice din substanțele organice sintetizate de producători și consumate de consumatori.

Societatea actuală funcționează pe baza consumului de resurse energetice care sunt:

1.Neregenerabile: petrol, cărbune, gaze naturale.

2.Regenerabile:

• Energia hidraulică-căderea naturală a apelor curgătoare, hidrocentralele asigurând 19 % din energia electrică la nivel mondial.
• Energia eoliană-puterea vântului.
• Energia solară-panouri solare.
• Energia geotermală-căldura internă a Pământului-zonele vulcanice.
• Biomasa-deșeurile vegetale, reziduurile menajere-centrale termoelectrice.

Amenajarea și decorarea locuinței--clasa a VI-a

 Este activitatea prin care se organizează spațiul și anume: aranjarea mobilierului corespunzător funcției, alegerea stilului de amenajare (rustic, modern), a culorilor pereților, a perdelelor, a covoarelor, ale lustrelor, asigurându-se confortul dar exprimând și personalitatea familiei.

Confortul=totalitatea condițiilor care asigură o existență civilizată, comodă, plăcută și igienică.

Clasificarea factorilor care asigură acest confort sunt:

1.Spațiali-de construcție: forma, dimensiunea interioarelor, împărțirea potrivită a spațiului, instalațiile interioare, finisajele.

2.Fiziologici, psihologici: culorile, temperatura, umiditatea, lumina, zgomotul, igiena, estetica interioarelor.

Pentru amenajare se ține cont de bugetul financiar care cuprinde: veniturile,  cheltuielile și economiile dar și de bugetul de timp.

Meserii din domeniul amenajării interioare sunt:  arhitecții și decoratorii.

 

Domenii profesionale specifice în plan local/zone geografice diferite-clasa a VIII-a

Domeniu profesional=un sector de activitate economică, științifică, artistică.

Profesia=specialitatea obținută prin studii-diplomă=competența unei persoane

Ocupația=activitate utilă, aducătoare de venit=pot fi nonprofesionale: culegător de sparanghel, înalt profesionalizate:judecător.

Meseria=calificarea data de cunoștințele teoretice, practice -școlarizare, stagii de practică

Funcția=activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie de conducere/execuție.

Familia ocupațională=grup de profesii, ocupații, meserii înrudite sau nu dar obținute prin școală, din același domeniu profesional.

Mobilitatea ocupațională=schimbarea meseriei, a profesiei datorită: schimbării domiciliului din motive diverse: economice, de sănătate, familiale, politice, pentru studii.

Standardul de performanță măsoară un aspect al activității desfășurate într-un post, urmărind obținerea unui rezultat concret, a unui anumit comportament.

Fișa postului –documentul care precizează sarcinile, responsabilitățile titularului locului de muncă, standardele de performanță, condițiile de muncă, modalitatea de recompensare, relațiile dintre compartimente și posturi.

Clasificarea regiunilor de dezvoltare economică ale țării sunt:

1.NORD-EST

2.SUD-EST

3.SUD-MUNTENIA

4.SUD-VEST-OLTENIA

5.VEST

6.NORD-VEST

7.CENTRU

8.BUCUREȘTI –ILFOV

Structura, criteriile de întocmire și tipurile de meniuri-clasa a V-a

 Meniul= totalitatea felurilor de mâncare servite la o masă într-o anumită ordine.

Piramida alimentelor are la baza bază: cereale, paste, pâine apoi: legume, fructe, pe nivelul 3-lapte, produse lactate, ouă, carne, iar în vârful ei: dulciuri, grăsimi, vegetale/animale.

Factorii care influențează necesitățile nutritive/energetice sunt:vârsta,  felul/intensitatea activității

condițiile mediului ambiant

Structura meniului ține cont de: gust, valoare nutritivă, efectul asupra digestiei

Meniul unei zile= 3 mese principale + 2 gustări: MICUL DEJUN= 20 % + prânzul-50 % + cina-20 % + gustări -10 %

Criterii:-asigurarea necesarului fiziologic

-asocierea corectă a alimentelor : de evitat asocierea:ciorba de perișoare și chifteluțe marinate

-ordonarea rațională a alimentelor, alegerea corectă a băuturilor

-varietate, divesitate

Clasificarea meniurilor:

1.Mesele principale ale zilei

2.Pentru copii/adolescenți

3.Pentru fiecare anotimp

4.Pentru sportivi

5.Pentru turiștii străini

6.Dietetice

7.Pentru mesele speciale

 

 

 

Filum Cordate-clasa a IX-a

Cordatele-„chorda”-coardă, sunt animalele cele mai evoluate care se împart în trei subîncrengături:

1.Urocordate: ascidiile

2.Cefalocordate: Amphioxus

3.Vertebratele: agnate=vertebrate fără fălci: clasa ciclostomi: chișcarul

                         gnatostome=vertebrate cu fălci: suprclasa pești, suprclasa tetrapode: amfibieni, reptile, păsări, mamifere.

Supraclasa pești

Caractere generale:

Mediul de viață: acvatic

Adaptările la înot: forma hidrodinamică, corpul acoperit cu solzi, mucus, linia laterală, înotătoarele perechi: pectorale, ventrale, nepereche: dorsale, anale, codală, respirația branhială, vezica înotătoare.

Circulația sângelui: simplă, închisă. Inima: bicamerală.

Reproducerea: sexuată, fecundația: externă.

Clasificarea:

1.Clasa peștilor cartilaginoși: selacieni:rechinul albastru, alb, balenă, vulpea de mare, pisica de mare.

2.Clasa peștilor osoși: acipenseridele. sturioni: nisetru, cega, morunul, păstruga, șipul.

                                     teleosteenii: crapul, bibanul, căluțul de mare, păstrăvul, știuca, somonul.

                                     dipnoii: cu respirație dublă: branhială, pulmonară: Africa, Australia,

                                                 America de Sud.

                                     crosopterigienii: Latimeria chalumnae-„fosilă vie”-descoperită în Oceanul

                                                                Indian în anul 1938.

Supraclasa tetrapode –clasa amfibieni

Amphi-dublu, bio-viață.

Mediul de viață: terestru, acvatic.

Alcătuirea corpului: corp acoperit cu piele subțire, vascularizată, umedă, membrele anterioare –scurte, cele posteriaore-lungi.

Respirația: pulmonară, branhială, cutanee.

Circulația sângelui: dublă, închisă, incompletă, inima: tricamerală.

Temperatura coprului: variabilă, sunt poichiloterme.

Reproducerea: ouă, fecundația :externă, dezvoltarea: metamorfoză: ouă-larve=mormoloci-adult.

Clasificarea:

1.Ordinul anure:amfibieni fără coadă: broasca de pădure, broasca râioasă, brotăcelul.

2.Ordinul urodele: amfibieni cu coadă: salamandra, tritonii