Filumurile viermi și moluște-clasa a IX--a

Sunt animale nevertebrate care au peretele corpului format din trei starturi de celule: ectoderm, mezoderm, endoderm.

Claisficare:

1.Plați: au orificiul buco-anal, specii hermafrodite, sunt: clasa turbelariate: planariile de apă dulce, clasa trematode: viermele de gălbează afectează ficatul oilor, clasa cestode: teniile.

2.Cilindrici: apare separarea celor două orificii, sexele sunt separate, exemple: limbricii, oxiurii, trichina.

3.Inelați: corpul format din inele, reproducerea este sexuată: clasa polichete: Nereis diversicolor, clasa oligochete: râma comună, clasa hirudinee: lipitoarea.

Moluște

 

Animale cu corpul moale, „mollis”„-moale.

Clasificarea:

1.Clasa gasteropode: melcii

Alcătuirea corpului: cap: tentacule, gura: limba cu zimți, piciorul cu mucus, mantaua-plămân, cochilia-spiralată.

2.Clasa lamelibranhiate: scoici: are cochilia-2 valve, nu au cap, piciorul-lamă de topor, branhii

3.Clasa cefalopode: caracatița: nu are cochilie, are 8 tentacule cu ventuze, ochi mari

Deplasarea: târâre-melc, înot-caracatița, scoica-sedentară-mișcată de valuri.

Hrănirea: omnivoră-melc, carnivoră-caracatiță, scoica-microorganisme.

Respirația: pulmonară-melc, branhială-scoică, caracatița

Înmulțirea: ouă

Importanța: hrana omului, obiecte decorative, bijuterii : perle

 

 

Grupe de viețuitoare : Bacteriile-clasa a V-a

 Sunt organisme microscopice (microorganisme), observate numai cu microscopul.

Mediul de viață: organismele moarte, vii, apă, aer, sol.

Alcătuirea: o singură celulă care are: perete celular, membrană celulară, citoplasmă și nucleoid. Pot avea flageli, cili-ajută mișcării.

Forma: sferică=COCI, cilindrice=BACILI, spiralată=spirili/spirochete, virgulă=vibrioni.

Clasificare: -bacterii de putrefacție-descompun organismele moarte, eliberând sărurile minerale utile plantelor

-bacterii autotrofe, heterotrofe

-bacterii aerobe/anaerobe

-bacterii fermentative: lactice-laptele în produse lactate

-bacterii de simbioză-îmbogățesc solul în azot

-bacterii parazite –produc boli: bacilul Koch-T.B.C=tuberculoza pulmonară, vibrionul holerei-holera.

Importanța:

• Obținerea produselor lactate
• Îmbogățesc solul în azot
• Ajută la circuitul materiei în natură
• Descompunerea hranei în corpul uman/animal.

Cauciucul-clasa a VII-a

Istoric: s-au găsit fosile de plante producătoare de cauciuc cu trei milioane de ani în  urmă.

În ruinele civilizațiilor maya, incașe au fost găsite mingi de cauciuc crud, de 900 de ani vechime.

Clasificarea cauciucului:

1.Natural: seva=latexul arborelui de cauciuc din pădurile tropicale. Latexul: 35 % cauciuc + 60 % apă + 5 % proteine, zaharuri, substanțe minerale.

Perioada de exploatare a arborelui: 25 de ani.

Înălțimea=30-40 m

Diametrul=35 cm

Caracteristici: cauciucul brut este supus vulcanizării, se amestecă cu sulf puțin la temperaturi de 130º -145º C, transformându-l într-un material elastic.

Cauciucul brut amestecat cu sulf mult se obține ebonita.

2.Sintetic: latex sintetic.

3.Regenerat: transformarea deșeurilor de cauciuc vulcanizat.

4.De utilizare generală: pneuri, benzi transportoare, încălțăminte.Utilizări speciale: rezistent la substanțe chimice, temperaturi ridicate/scăzute.

5.Vulcanizat/nevulcanizat

Materialele auxiliare folosite pentru obținerea produselor din cauciuc sunt: plastifianții, coloranții, antioxidanții, acceleratori de vulcanizare, materiale de umplutură.

Procesele tehnologice care cuprind operații diferite pentru obținerea obiectelor din cauciuc sunt:

• Injecția
• Extrudarea
• Calandrarea
• Impregnarea
• Gumarea
• Finisare

Proprietățile fizice, chimice sunt:

• Densitatea mică
• Nu este higroscopic
• Îmbătrânirea –după expunerea la aer, în contact cu metalele/căldura se sfarmă, devine lipicios
• Are rezistență bună sub acțiunea substanțelor chimice

Proprietățile mecanice, tehnologice sunt:

• Rezistență bună la frecare/rupere
• Elasticitate mare

Domenii de activitate cuprinde:

v  Operatorul în prelucrarea cauciucului face reparații la anvelopele mașinilor.

v  Confecționerul de anvelope înlocuiește/repară anvelope, neproducându-le.

 

 

 

Săpunuri și detergenți-clasa a Xa

Săpunurile  sunt săruri cu diferite metale ale acizilor grași, cu cel puțin 8 atomi de carbon în moleculă.

Obținere: prin hidroliza alcalină a grăsimilor.

Clasificarea săpunurilor:

• Săpunuri de sodiu  care sunt solide și solubile în apă.

• Săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă.

• Săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide și insolubile în apă – se folosesc pentru obținerea vaselinei.  

• Etapele procesului de spălare sunt:

  1.Soluția umezește țesătura, particulele de săpun ajungând la pata de grăsime.

  2.Particulele de săpun pătrund în interiorul petei cu partea hidrofobă.

  3.Pata de grăsime este emulsionată și îndepărtată prin spălare. Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele de săpun aderă atât la moleculele nepolare: ulei, grăsimi cât și la cele polare:apă.

  Obținerea săpunului se face prin reacția de saponificare: grăsime mixtă și o soluție apoasă de hidroxid de sodiu  (soda caustică/leșie) care la temperatură formează glicerină și săpun de sodiu .

Detergenții-produși de sinteză, fiind agenți de spălare, modificând tensiunea superficială a apei de spălare, având o putere superioară săpuurilor. 

Acest cuvânt provine din limba latină „detergere„= a curăța.

Clasificare:

1.Ionici: conțin o sare de sodiu, săruri de amoniu. Nu sunt biodegradabili.

2.Neionici-folosiți în mașinile de spălat.

Componente de bază: amestecuri de surfactanți, abrazivi,  acizi (acid citric, acid acetic)- pentru îndepărtarea impurităților solubile în acizi, cum ar fi calcarul, baze -pentru îndepărtarea de grăsimi, înălbitori (hipocloritul de sodiu, percarbonat de sodiu, peroxidul de hidrogen), enzime – care au rolul de a cataliza reacțiile de degradare a murdăriei organice.

Înmulțirea vegetativă la plante-clasa a VII-a

 

Este un tip de reproducere asexuată care nu are nevoie de organe reproducătoare ci doar de fragmente de organe vegetative-rădăcină, tulpină și frunză.

Clasificare:

1.BUTĂȘIREA= este înmulțirea care folosește butași de tulpină /frunză-o parte din tulpina /frunză este îndepărtată de planta originară, replantată pentru a obține o plantă nouă.

Ex: butași de tulpină-salcia, vița de vie, trandafirul

      butași de frunză: plante ornamentale: mușcata, begonia.

2. ALTOIREA=folosește altoiul=planta dorită care se fixează pe tulpina unui portaltoi= specii sălbatice înrudite/cultivate.

Ex : pomii fructiferi, vița de vie, trandafiri.

Schimbul de substanțe și de energie cu mediul de viață-clasa a VI-a

 Organismele vii realizează schimburi de substanțe, energie cu mediul de viață pentru a supraviețui.

Diferența dintre acestea este că plantele își produc hrana iar animalele și-o procură din mediul lor.

Energia necesară supraviețuirii se produce prin arderea sustanțelor organice cu ajutorul oxigenului, astfel că animalele sunt:

a)      Homeoterme=temperatura CONSTANTĂ: păsări, mamifere-au nevoie de multă hrană pentru  a obține energia necesară.

b)      Poichiloterme =temperatura VARIABILĂ: pești, amfibieni, reptile-nu consumă energie ci se   încălzesc la soare, devenind inactive când temperatura corpului scade, intrând între-o stare de amorțire.

Mecanismele care contribuie la reglarea temperaturii sunt:

-modificări ale unor procese fiziologice: transpirația, fluxul sanguin

-modificări ale unor trăsături anatomice: stratul de grăsime, blana, pene, mărimea pavilioanelor urechii

-adoptarea unor strategii comportamentale adaptative: animalele caută umbră când este soare, elefanții se pulverizeză cu apă pentru a se răcori, gruparea pinguinilor pentru păstrarea căldurii.

Reacțiile cu transfer de electroni-clasa a IX-a

Reacția redox este reacția care are loc cu transfer de electroni între reactanți.       

Oxidarea este procesul de cedare de electroni, iar particula care se oxidează (cedează electroni) se numește reducător =agent reducător.

Reducerea este procesul de acceptare de electroni, iar particula care se reduce (acceptă electroni) se numește oxidant=agent oxidant.

Procesul redox (de oxido-reducere) este un proces unitar, compus din cele două reacții  îndreptate în sensuri contrare, în care numărul de electroni cedați de reducător este egal cu numărul de electroni primiți de către oxidant. Acest fapt stă la baza scrierii și echilibrului reacțiilor redox.

Exemplu: la arderea magneziului în oxigen sunt reacțiile redox: deoarece magneziul cedează electroni este agent reducător, se oxidează iar oxigenul acceptă electroni, este agent oxidant, se reduce.

Mg -2é rezultă Mg⁺²  este agent reducător

O +2é rezultă O^-2      este  agent oxidant

Importanța: obținerea energiei în corpul uman este un process redox (ardere), pornirea automobilului, funcționarea aparaturilor electronice: telefoane, calculatoare, ceasuri pe baza curentului electric produs de baterii în urma proceselor redox.

Apar și în coroziunea metalelor.

Cancerul-clasa a VIII-a

 Cancerul=apariția unei tumori maligne care înlocuiește țesuturile sănătoase dintr-un organ, putându-se răspândi în alte organe prin sânge, limfă.

Factorii de risc sunt: fumatul, obezitatea, consumul excesiv, frecvent de alcool, expunerea la factorii mutgeni, vârsta, ereditatea, istoricul medical.

Clasificare

1.Cancerul de piele

Localizare: în epiteliul de acoperire=CARCINOM

În țesutul conjunctiv=SARCOM

În melanocite=MELANOM

Factorii de risc sunt: pielea deschisă la culoare cu pistrui,  „bronzarea ” la solar, expunerea neprotejată, mult la soare, alte boli de piele, imunitate scăzută, istoric familial.

Măsuri de prevenire sunt:

-expunerea moderată la soare

-igiena pielii

-control medical periodic la dermatolog

-utilizarea produselor cosmetice de  calitate bună

-evitarea utilizării solarului.

Interrelațiile dintre funcțiile de nutriție ale unui organism-clasa a VI-a

 Ansamblul funcțiilor de nutriție asigură hrănirea tuturor celulelor din organism.

I.La plante, hrana este asigurată de un sistem de rădăcini cu ajutorul perișorilor absorbanți care absorb seva brută-vase conducătoare lemnoase-frunză-seva elaborată.

 O parte din substanțe –respirație=energia necesară: creșterii, înfloririi, fructificării.

II.La animale: energia este produsă atât prin respirația celulară cât și prin substanțele organice din mediul lor de viață. Sângele transportă substanțele folositoare/nefolositoare, sistemul circulator asigurând legătura între organele corpului.

 

Ziua Pământului-22.04.2025

 

Săpămâna verde-excursia în Ungaria

 Împreună cu colegele mele și cu elevii  claselor a IX-a, a X-a și a XII-a am descoperit o parte din obiectivele turistice ale acestei țări care dezvoltă copiilor atitudini pozitive despre mediu îmbinate cu istoria și cultura acestei nații.

   

Săptămâna verde-plantarea puieților !

 Miercuri, 16.04.2025 de la 10,00 la 13.00 la școala noastră au fost plantați și văruiți 42 de puieți de mesteceni și tei de către profesori, elevi  dar și personalul nedidactic.   

Săptămâna verde-Mânuțele noastre salvează planeta

 Vineri, 11 aprilie 2025 la ora de biologie cu clasa a VII-a A am desfășurat această activitate sub forma unui poster cu mesaje pozitive despre acest subiect.

Promovarea activității unui proiect

 Joi, 10 aprilie 2025 de la ora 10,10 la 11,00 s-a desfășurat în Sala Festivă a  școlii noastre o activitate din proiectul „Mamele minore- o poveste ce poate fi schimbată„ în parteneriat cu Liceul Voievoul Gelu din Zalău la care au participat clasele  a IX-a, a X-a împreună cu profesoarele Cosma Camelia și Loboș Simona. 

Creșterea și dezvoltarea plantelor-clasa a VII-a

  Creșterea=mărirea dimensiunilor plantei prin adăugarea de celule noi.

1.La plantele superioare pluricelulare: prin celule, țesuturi specializate pentru creștere

2.La plantele inferioare pluricelulare: prin diviziune

Caracteristici:

-rădăcinile, tulpinile plantelor lemnoase cresc anual prin țesuturi meristematice, la exterior

apare o scoarță, specifică arborelui.

Dezvoltarea=etapele prin care trece o plantă: sămânță-celula ou-embrion-plantuță-planta cu semințe.

Clasificarea plantelor după ciclul de dezvoltare:

-anuale: fasolea

-bienale: varza

-perene-stejar, lalea.

Filumurile Porifera și Cnidaria-clasa a IX--a

 

Filum Porifera-spongieri

„porifera”-purtătoare de pori, „spongia”-burete.

Mediul de viață: acvatic, marin.

Alcătuirea corpului:

-un strat extern, protector

-o pătură gelatinoasă=mezenchim: „scheletul”: :spiculi calcaroși, silicioși.

-un strat intern, digestiv

-pori mulți prin care intră apa în corp, oscul –iese apa

Tipurile spongierilor: ascon, sicon, leucon.

Reproducerea: asexuat, sexuat.

Reprezentanți: buretele de baie, coșulețul Venerei, Spongilla.

 

Filum Cnidaria-celentrate

 

„cnide”-urzică, ”celon„-cavitate , „enteron”-intestin.

Mediul de viață: acvatic, marin.

Alcătuirea corpului: orificiul buco-anal, înconjurat de tentacule.

-peretele corpului este didermic: un strat extern=ectodermul cu celule: musculare, senzoriale, urzicătoare.

- un strat intern=endodermul cu celule: digestive, glandulare

-o mezoglee cu celule  nervoase.

-cavitatea corpului-sistem gastrovascular cu rol: digestiv, respirator, excretor.

Reproducerea: asexuat, sexuat.

Clasificarea:

1.Clasa hidrozoare: hidra de apă dulce

2.Clasa scifozoare: meduza de apă rece

3.Clasa antozoare: actinia, coralii=recife.

Clasificarea organismelor-clasa a V-a

 Sistematica=știința care se ocupă cu identificarea, clasificarea organismelor vegetale, animale.

Categoriile sistematice de clasificare sunt: regn: Monera, Protista, Fungi, Plante, Animale, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie, subspecie, pe baza organizării corpului și a modului de nutriție.

Caracteristicile comune ale organismelor:

1.sunt formate din celule: unicelulare=o celulă, pluricelulare=mai multe celule. Celulele sunt: procariotă: perete celular, membrana celulară, citoplasma și nucleoid. Celula eucariotă: membrana celulară, citoplasma, nucleul. Peretele celular apare la unele viețuitoare.

Componentele principale ale celulei sunt: membrana celulară, citoplasma, nucleul.

2.reacționează la stimuli=sensibilitatea, mișcarea adaptându-se mediului.

3.prin metabolism iau din mediu substanțe utile, eliminând substanțele nefolositoare.

4.se pot înmulți-urmași

 

Zaharidele-clasa a X-a

Zaharidele sau glucidele/carbohidrații/hidrați de carbon sunt compuși naturali sintetizați în plante prin fotosinteză fiind formate din carbon, hidrogen și oxigen.

1.Glucoza este o monozaharidă care are formula moleculară C₆H₁₂O_6.

Stare naturală: fructele dulci, mierea de albine, dar și în sânge, limfă, lichidul cefalorahidian.

Proprietăți fizice: este o substanță solidă, cristalizată, gust dulce, are temperatura de topire ridicată, este solubilă în apă, parțial solubilă în alcool, greu solubilă în solvenți organici.

Importanța:folosită în medicină, fiind asimilată ușor de corp, furnizând energie. În industrie se folosește la prepararea gluconatului de calciu, a pastilelor de vitamina C, a produselor zaharoase, la obținerea băuturilor alcoolice.

2.Zaharoza/zahărul este o dizaharidă rezultată prin condensarea unei molecule de α-glucoză și β-fructoză, cu formula moleculară C₁₂H₂₂O₁₁.

Stare naturală: tulpina trestiei de zahăr, sfecla de zahăr, pepeni, morcovi, zmeură, caise, etc.

Proprietăți fizice: zaharoza este solidă, cristalizată, cu gust dulce. Este solubilă în apă, greu solubilă în alcool și în solvenți organici. Se topește la 185ºC, rezultînd caramelul, iar la încălzire avansată se carbonizează.

Importanța: se folosește în alimentație, având rol energetic în organism, 1 gram de zahăr eliberează prin oxidare 4,1 kcal. Industrial se utilizează la fabricarea produselor zaharoase și a băuturilor răcoritoare.

3.Amidonul este o polizaharidă rezultată prin policondensarea α–glucozei, fiind   un amestec de două polizaharide: amiloza reprezintă miezul granulei și amilopectina  învelișul granulei. Formula moleculară a amidonului este ─(C₆H₁₀O₅)n─

Stare naturală : se găsește sub formă de granule în cereale, cartofi, rădăcinoase, etc.

Proprietăți fizice: este o pulbere albă, amorfă, fără gust dulce și fără miros. Este insolubil în apă rece, iar la încălzire 50-60ºC, formează o suspensie vâscoasă, lipicioasă, care prin răcire devine un gel, numit cocă (formată din amilopectină).

Importanța: se utilizează în alimentație sub formă de cartofi, pâine, paste făinoase, budinci, creme. În organismul omului contribuie la necesarul glucidic, are rol energetic. În industrie se folosește la obținerea glucozei, alcoolului, apretului, dar și ca agent de îngroșare, aditiv în tablete farmaceutice.